- triánglu
- s. n. (sil. tri-an-), art. triánglul; pl. triángluri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
trianglu — TRIÁNGLU, triangluri, s.n. Instrument muzical de percuţie făcut dintr o bară cilindrică de oţel îndoită în formă de triunghi, care se loveşte cu o baghetă din acelaşi material; triunghi (3). [pr.: tri an ] – Din fr. triangle. Trimis de dante,… … Dicționar Român
triunghi — TRIÚNGHI, triunghiuri, s.n. 1. Poligon format din trei laturi (latură) care se întâlnesc două câte două şi formează trei unghiuri interne. 2. Grup de trei (sau de mai multe) fiinţe sau lucruri ale căror puncte de aşezare, dacă ar fi unite prin… … Dicționar Român